Binecuvântarea curge printre cei binecuvântați

Autor: Iosif Anca | Album: Tinerii - cautari si impliniri | Tematica: Binecuvântare
in 27/06/2018

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Geneza 24

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
Geneza 24:1 Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru.
Geneza 24:2 Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea
Geneza 24:3 şi te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc,
Geneza 24:4 ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.”
Geneza 24:5 Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”
Geneza 24:6 Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
Geneza 24:7 Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei tale voi da ţara aceasta’, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
Geneza 24:8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”
Geneza 24:9 Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
Geneza 24:10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
Geneza 24:11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.
Geneza 24:12 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam.
Geneza 24:13 Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
Geneza 24:14 Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”
Geneza 24:15 Nu sfârşise el încă de vorbit şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
Geneza 24:16 Fata era foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.
Geneza 24:17 Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.”
Geneza 24:18 „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea.
Geneza 24:19 După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.”
Geneza 24:20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.
Geneza 24:21 Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
Geneza 24:22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur.
Geneza 24:23 Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?”
Geneza 24:24 Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.”
Geneza 24:25 Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.”
Geneza 24:26 Atunci, omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,
Geneza 24:27 zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu.”
Geneza 24:28 Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.
Geneza 24:29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
Geneza 24:30 Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,
Geneza 24:31 şi a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.”
Geneza 24:32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.
Geneza 24:33 Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban.
Geneza 24:34 Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.
Geneza 24:35 Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
Geneza 24:36 Sara, nevasta stăpânului meu, a născut la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are.
Geneza 24:37 Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc,
Geneza 24:38 ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’
Geneza 24:39 Eu am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’
Geneza 24:40 Şi el mi-a răspuns: ‘Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
Geneza 24:41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’
Geneza 24:42 Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,
Geneza 24:43 iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta»
Geneza 24:44 şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’
Geneza 24:45 Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’
Geneza 24:46 Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: ‘Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.’ Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.
Geneza 24:47 Eu am întrebat-o şi am zis: ‘A cui fată eşti?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.’ I-am pus veriga în nas şi brăţările la mâini.
Geneza 24:48 Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
Geneza 24:49 Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”
Geneza 24:50 Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine.
Geneza 24:51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.”
Geneza 24:52 Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului.
Geneza 24:53 Şi robul a scos scule de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
Geneza 24:54 După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.”
Geneza 24:55 Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”
Geneza 24:56 El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.”
Geneza 24:57 Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.”
Geneza 24:58 Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.
Geneza 24:59 Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
Geneza 24:60 Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!”
Geneza 24:61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat.
Geneza 24:62 Isaac se întorsese de la fântâna Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi.
Geneza 24:63 Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
Geneza 24:64 Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă.
Geneza 24:65 Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.
Geneza 24:66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
Geneza 24:67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.